Varstele

Copilul, acest minunat DAR al lui Dumnezeu, daruit noua oamenilor, pentru ca prin aducerea lui pe lume, sa avem putinta, sa ne apropiem de intelegerea a ce a insemnat cea dintai  dintre CREATII, aceea a Tatalui Ceresc, vine in viata noastra, pentru a aduce bucurie, tandrete, gingasie. El ne aduce implinirea menirii noastre celei mai de pret in aceasta lume-aceea de a fi parinti. 

In viata, putem fi  orice ne dorim, putem avea cariere de vis, vieti pline de aventuri, averi fabuloase, putem accesa cunoastere si putere, dar daca nu am crescut un copil, am pierdut poate cea mai frumoasa aventura a vietii noastre (singura, care nu are echivalent!)  .

Copilul, este aceea parte a sufletului nostru, pe care o putem lasa viitorului, pe care o putem modela ,astfel incat el sa fie, mai bun, mai frumos, mai plin de lumina decat am fi putut fi noi vreodata. El este partea nemuritoare din noi, singura palpabila si pe care o putem intalni intr-o existenta. El este si ramane DORUL sufletului nostru dupa ABSOLUT, materializata intr-o fiinta  delicata, sensibila si atat de draga noua, incat, fara sa clipim, am fi in stare, sa acceptam orice durere, orice sacrificiu, pentru ca el sa  fie protejat, aparat si  sa poata creste in siguranta.

Datori suntem, de aceea, sa  facem tot ce ne sta in putinta sa nu gresim, in cresterea si educarea  lui. Firea noastra umana, ades supusa presiunilor lumii in care traim, are urcusuri si coborasuri, are zile  "cu soare  si zile fara soare". Suntem parinti si in zilele noastre bune si in zilele noastre mai putin bune. Important este sa ne straduim, atat cat  putem, sa le dam lor, copiilor nostri  un exemplu cat mai bun putem.

Trasaturile noastre de caracter, felul nostru de a actiona intr-o situatie sau alta,  modul de gandire,modul de comunicare, dar mai ales ce contin informatiile  pe care le transmitem copiilor nostrii, sunt elementare in educatia copilului nostru de la cea mai frageda varsta.

Gradul de cultura al parintelui, educatia acestuia, primita din familie si apoi cizelata de anii de scoala, preocuparile cotidiene, orizonturile informationale proprii, vor fi cele care vor coordona , pasii copiilor nostri. Avem obigatia morala de a asigura copiilor nostri, baza educationala, pentru ca ei la randul lor sa fie parinti mai buni decat noi, mai deschisi la cerintele vremurilor in care vor creste si se vor dezvolta copii lor.

Copilul are nevoie de o atmosfera de calm, de respect, de incredere, de prietenie, dar mai presus de toate, de dragostea parintelui sau si de prezenta sa. Marea drama a unui parinte implicat social, este faptul, ca nu petrece suficient timp cu copiii sai, ca uneori, nici in putinele momente de ragaz pe care le are cu familia sa, nu este lasat sa  se bucure de copilul sau din varii motive, unele legate de sine insusi, altele de cei din jur, anturaj sau obligatii sociale.

Vom incerca sa creionam pe rand, in cateva 'episoade',ce inseamna "varstele" copilului si ce inseamna la modul elementar, (pentru ca subiectele de genul acesta,  ar necesita tomuri intregi , nu doar un site  educational) prezenta parintilor in viata pruncului- aspecte ale implicarii parentale, nu doar legal, emotional, educational ci si medical, incepand cu etapa preconceptionala si apoi celelalte etape ale dezvoltarii copilului nostru, pana spre varsta de adult.

Speram sa va alaturati, noua cu sugestii, cu intrebarile dvs. (la care, daca nu vom raspunde imediat , vom incerca sa  inseram  raspunsurile in textele pe care le vom publica pe site, in timp), cu framantarile dvs, pentru ca si noi, ca si dvs., crestem si invatam "meseria" de parinti, odata cu copiii nostri. Si pot sa va spun cu certitudine, ca nu se invata  nici cu primul, nici cu al doilea copil, nici cu al treilea copil, ci este cu siguranta "profesia" care solicita cel mai des reciclari pe diverse teme, puteti sa le spuneti: "cursuri post-universitare","masterat" sau alt fel, daca termenul ales va face un pic, unstrop, mai optimisti, dar va garantez un singur lucru, aceste cursuri nu au sfarsit, pentru ca lectia dumneavoastra de parinti, va fi cu siguranta urmata de lectia de bunici, de lectia de parinti ai propriilor dvs. copii, ea va fi reluata cu fiecare generatie,mereu si mereu...

Se pare ca pe lume sunt trei lucruri, trei trairi fara sfarsit: "credinta, nadejdea si cea mai mare dintre toate-DRAGOSTEA!". Doar fiind parinti, fiti siguri ca le veti trai, le veti simti si va vor da putere in fiece moment din existenta dvs., in lupta care nu are niciodata sfarsit, aceea de a face din copiii dumneavoastra, cel mai minunat si mai implinit Dar al Vietii!

Sa fi parinte, sa lasi in urma ta, Viitorului, unul sau mai multi oameni  intregi, adevarati, frumosi, care vor ajuta la randul lor pe multi altii, ramane cel mai frumos mod de a-I multumi lui Dumnezeu, ca te-a facut "o fiinta atat de minunata", ca ti-a daruit Pamantul intr-o zi plina de Lumina si ti-a spus "stapaneste-l" si bucura-te de darul Meu tu si cei ce vor veni dupa tine!